Am locuit in aceeasi camera.
Pare, c-a trecut o vesnicie de-atunci.
Avem atatea amintiri...Am impartit adolescenta. Si toata copilaria.
Eu, aeriana. Tu, cu picioarele pe pamant.
Eu, sovaitoare. Tu, sigura pe tine.
Eu, mana sparta. Tu, chibzuita.
Eu, superficiala uneori. Tu, intotdeauna foarte determinata.
Esti al treilea copil. Si ti-a mai dat Dumnezeu si doi centimetri mai putin, decat mie...
A trebuit sa te ridici pe varful picioarelor. Si ai facut-o. Sa ma depasesti. Si m-ai depasit. Dar, nu la inaltime...Te-ai autodepasit, in fiecare zi, pe tine insati. Esti un exemplu pentru mine. Si nu numai. Esti un om respectat. Un om, care si-a castigat singur, respectul. Caramida cu caramida. Un om atat de sensibil si atat de determinat, in acelasi timp...O contradictie. Un om atat de frumos! O femeie, atat de frumoasa!!! Ar trebui sa te uiti mai des in oglinda. Vorbesc serios. Uneori, ai zice ca nu te vezi. Ce nevoie ai de aprecierile altora?!? Studiaza-te, cu atentie! Ochii, chipul. Ce finete!!!O privire sensibila si patrunzatoare, din spatele genelor lungi; un ten masliniu. Subtire, diafana...Chiar esti frumoasa!!! Si un om, cu o credinta de fier.
Esti Sora, care ma vegheaza din umbra. Parca, m-ai pazi...Grija ta, vine in varful picioarelor.
Stiu ca esti acolo, stiu ca ma veghezi. Sentimentul acesta, imi da incredere.
De ce am, uneori, senzatia ca ti-am dat prea putin?!?
Meriti mai mult.
Si te iubesc.
De ce, mi-e atat de greu sa ti-o spun?!? Asa, fata-n fata...
Ana
You are a miracle!❤❤❤
Ella
Thank you!