Fereastra
Buna dimineata! Am deschis fereastra!
Este o zi calduroasa de iarna; o zi care seamana mai mult, a primavara. Un cer senin, albastru, ramurile copacilor dezgolite de frunze; vezi tot printre ele si li se vad toate ramificatiile. Insorit. Desi mi-am dorit mult sa ninga, nu-mi displace deloc ceea ce vad, dimpotriva. Am presarat malai pe pervazul ferestrelor, ca sa atrag pasarile ce sunt, in aceasta perioada, in cautarea hranei; presar si ca sa le hranesc, deci pentru ele, dar in primul rand pentru mine, pentru sufletul meu. Ador prezenta lor la fereastra mea, zbaterea aripilor, "incaierarea"...Caci vor toate sa ocupe un loc la acest festin, mult asteptat. Este asteptat festinul, banuiesc ca v-ati prins. Porumbeii, in mod special, s-au obisnuit cu ele, dar nu numai. Mai sunt si cateva vrabiute, vreo doi gugustiuci, cateva ciori. Acestea din urma, insa, nu sunt la fel de curajoase precum porumbeii. Sunt mai tematoare si se bucura de festin, doar dupa ce se satura porumbeii. Care au un adevarat ritual dimineata. Uneori ma trezeste zbaterea lor din aripi, ori ciocanitul ferestrei. Si ma dau binisor jos din pat, presar merindele, apoi ma intorc in pat, la somn, daca se mai lipeste de mine. Alteori nu ma ridic, recunosc. Imi vad de somnul meu, iar ele pleaca, apoi revin si dau tarcoale, din cand in cand, pana isi primesc hrana. Care este diferita, de la zi la zi. Presar ce gasesc prin casa. Inainte le cumparam seminte. Mai cumpar si acum, dar daca nu apuc sa cumpar, dau si eu tarcoale prin bucatarie si vad ce gasesc. Cand am paine, presar paine, cand nu am, presar ce am: orez, cereale...Nu din acelea speciale, impartim cerealele mele de la micul dejun, doar ca ele nu le servesc cu iaurt. De vreo saptamana, presar malai. Asta am gasit in bufet. S-a terminat si orezul, cerealele sunt pe sfarsite, paine iau cand imi amintesc si imi fac drum pe la magazin...Semintele de floarea soarelui s-au terminat, nu mai e nici grau, ce mai...Doar malai si gris se mai gaseste. Initial am crezut ca malaiul este prea fin pentru ei, ca se preteaza mai mult vrabiutelor, dar se pare ca nu sunt mofturosi, servesc ce li se da(apreciez). Le place tot, avand in vedere ca pervazul ramane mereu curat. Si nu va ganditi ca presar cu zgarcenie. Nu...Presar in 2-3 reprize, la cate 5-6 ferestre; pe saturate! N-am apucat sa va spun, dar am prieteni multi; din ce in ce mai multi. Daca anul trecut veneau 7-8 porumbei, acum se intampla sa vina si 20-25, pe putin. Unii pleaca, altii vin, se ciocanesc, se suie unii peste altii, se inghesuie...Sunt tare draguti. Mai ales atunci cand isi intind gaturile, vrand parca, sa privesca in interior, sa vada daca mai sunt inauntru. Le pun si muzica, le creez atmosfera. Si se pare ca le place, avand in vedere ca uneori stau, pur si simplu, pe marginea pervazului si contempla...Ei insufletesc fereastra casei mele, fereastra de care mi-e atat de drag. Fereastra prin care vad cerul, fereastra prin care patrunde aerul proaspat de dimineata, prin care patrunde o noua zi. Fereastra prin care patrunde aerul de la lasarea serii si imi iau "la revedere" de la soare, de la o zi din viata. Fereastra prin care patrunde linistea si frumosul, bucuria si speranta. Fereastra prin care imi revars recunostinta pentru ziua de azi, pentru ca m-am trezit sanatoasa, pentru ca azi este o zi insorita; recunostinta pentru simturi si pentru faptul ca exist, pur si simplu si ca ma pot bucura de aerul curat, de razele soarelui, de ramuri, de cer, de aripi in zbor, de viata. Multumesc!
14 ianuarie 2022