Ying si yang

Prolog

Despre oameni si despre viata. Despre emotii

Ne insotesc prin viata oameni. Mai buni, sau mai rai. Unii ne lasa indiferenti, altii lasa urme adanci in sufletul nostru. Lasa un fel de amprenta, un tatuaj, pe care-l purtam cu noi toata viata.

Sunt tatuaje pe care le purtam la vedere, ne mandrim cu ele, ne falim. Ne luam din ele energia, bucuria vietii. Si sunt tatuaje pe care, facem tot ce putem sa le acoperim. Nu ne plac, insa este tare greu sa le indepartam. Chiar si sa le ascundem.

Azi, este despre cel mai frumos tatuaj pe care-l port. Despre cel care-mi este cel mai drag. Despre tatuajul care ma inspira cel mai mult. Un tatuaj plin de viata, bucurie, candoare. Un tatuaj care straluceste prin toti porii si care ma ajuta si pe mine sa stralucesc.

Am vrut sa scriu despre tine, ceva care sa te descrie asa cum esti cu adevarat. Si acum, am impresia ca nu sunt pregatita suficient, pentru a face acest lucru. Imi tai respiratia. Chiar simt ca daca n-ai exista, n-as putea respira.

Nu zic ca esti perfecta. Nimeni nu este. Dar esti aproape perfecta.

Ai in tine suficient ying si suficient yang. Suficienta lumina si suficient intuneric. Si pare ca ele, sunt imbinate in proportii aproape perfecte.

Stii sa fii si buna si rea. Si esti. Cand buna, cand rea.

Stii sa razi din toata inima. Si o faci. Pana si la glumele mele. Sau de rasul meu. 😙

Esti bucurie.

Esti tinerete, fara batranete.

Stii sa si plangi. Dar ascunzi asta. Ascunzi lacrimile tale, in sufletul tau, de parca ti-ar fi teama sa nu ranesti pe cineva; sa nu ne ranesti pe noi, cei care te iubim.

Eu iti cunosc profunzimea. O simt. Si simt sensibilitatea pe care o parezi si pe care o ascunzi, de asemenea, de ochii privitorilor. Ca intr-un meci de tenis, de foarte buna calitate. O finala de Mare Slem.

Parezi intr-un om puternic si esti.

Dar esti si sensibila. Eu cred ca aceasta sensibilitate, iti da putere. Sensibilitatea aceasta pe care o ascunzi, precum isi ascunde o scoica perla, iti da adevarata ta stralucire. E drept, trebuie sa ai ochiul format ca sa o poti distinge.

Celelalte calitati sunt mai usor de observat. Nici nu le ascunzi. Sunt la vedere. Sincer, nu vad de ce ai ascunde ceva. Un suflet mare si frumos, o feminitate aparte, un spirit al dreptatii si o continua dorinta de a evolua, nu vad de ce ar trebui ascunse. Ele te fac, cine Esti. Ele sunt Tu.

Si sensibilitatea este. O ascunzi si ca sa nu fii ranita si ca sa nu ranesti. Dar ea, este parte din Tine. Este, poate, baza pe care ai cladit compasiunea si grija pentru ceilalti, apropiati sau nu.

Este clara, ca apa de izvor, admiratia mea pentru tine. Si dragostea.

Si cate n-as mai avea de spus...

Dar, nu pot. Mi se taie respiratia.

P.S. Pot doar sa-ti multumesc. Ca m-ai ales si pe mine, cand ai coborat pe acest pamant, printre oameni.