De ne-am spune, mai des, "te iubesc"...
Ne uitam, privind spre cer, ni-i dor,
Nu-i nimic in viata-intamplator,
Fiecare bucatica dintr-un nor,
E un suflet, devenit nemuritor.
Si atatea suflete s-au dus,
Noi le cautam intr-un apus
Si le cautam in rasarit,
In cerul albastru, in abis.
Si le cautam in stropi de ploaie,
In lumina razelor de soare,
Intr-o stea pe cer, stralucitoare,
Ori in cantul de privighetoare;
Intr-o pana ce ne iese-n cale,
Ori apare, brusc, prin buzunare,
Intr-un fluture viu colorat,
Ce se-aseaza pe noi, delicat.
Sufletele ne privesc de sus,
Sufletele ne iubesc nespus,
Sufletele ne vegheza-ntruna,
In prezent si pentru totdeuna.
Ele-s enerie, sunt iubire,
Circula pe cer, prin galaxie,
Circula pe langa noi, mereu,
Le-ai simtit si tu, le simt si eu.
Si simtind acestea, fiecare,
Cautam mereu, raze de soare,
Ne rugam, privind spre infinit,
Asteptand un semn, la rasarit.
De ne-am cauta si pe pamant,
Cat, inca mai suntem, cat cei dragi ne sunt,
De ne-am spune, mai des" te iubesc",
De-am uita, de tot ce e lumesc ...
24.09.2022