Desculți
Pe dealul dinspre satul meu,
Desculț, pășește Dumnezeu.
Aștept, s-ajungă și la mine,
Sub pașii lui, vor crește grâne.
Aștept cu mare nerăbdare,
Cu pâine și puțină sare,
Vin, stors din struguri, sub picioare,
Din podgoria de pe vale.
Port straie noi, de sărbatoare,
O ie, fotă, cingătoare,
Pe cap mi-am pus o coroniță,
Din flori de câmp și lămâiță.
Mi-e sufletul așa ușor,
Șoptesc o rugă, cu mult dor,
Dansez desculță, pe câmpie,
Rugându-mă de El, să vie.
El imi răspunde dintr-un nuc,
Sub forma unui cânt de cuc,
În față, iute îmi răsare,
Și-l văd, în razele de soare.
Apoi, în mai puțin de-o lună,
E-un spic de grâu, îl simt în mână,
Ne va hrăni pe toți de-acasă,
Va fi în pâinea de pe masă.
Și acum o scurtă lămurire pentru prietenii mei dragi, care mă cunosc și știu că nu m-am născut la sat. Aici, nu este vorba despre mine, ca și individ, ca și femeie nascută la sat; este depre mine, ca și femeie, cu origini sătești. Este despre femeie, în general. Și este despre femeie în accepțiunea de țară, de planetă. Este despre tradiții. Este despre credință. Despre pâine și vin. Despre trup si suflet. Și despre Dumnezeu.
29.05.2022