13.01.2021

Vicii ?!? Sau vise?

Viata nu este numai despre bucurie. Nu este numai despre zambete si distractie. Dar nu este, nici doar despre tristete si necaz.

Viata este, printre altele si despre lectii de viata. Viata este si despre alegeri. Pe care in copilarie, le faci impreuna cu parintii, sau la sugestia acestora. Uneori, aleg ei pentru tine. Dar, mai tarziu, cand devii adult, trebuie sa le faci singur. Este bine sa incepi cat mai devreme. Este bine sa fii asumat, de mic. Sa fii curajos. Mai bine iti asumi un esec al tau, personal, decat sa ai motiv, sa dai vina pe altii. Poate nu vrei sa porti vina propriilor esecuri, care ar putea aparea ca efect al unor alegeri gresite, dar in acest fel, nu poti trai propria ta viata, nu poti spera la implinirea propriilor vise. Vei trai o viata imaginara. O viata a altora. Viata pe care nu au putut-o trai nici parintii tai, motiv pentru care, incearca sa o traiasca prin tine.

Nu judec pe nimeni. Nici nu este de judecat. Alegerile le facem noi, chiar daca la sugestiile altora. Stiu ca este greu sa fii asumat. O reusita ne va ridica la cer, dar o infrangere ne va dobora la pamant. Si vom fi nevoiti sa ne "lingem ranile". Singuri.

Pana la urma, despre asta este viata. Despre urcusuri si coborasuri. Este despre incercari, in orice caz. Despre efort si perseverenta. Despre renuntari. Insa, daca trebuie sa renuntam la ceva, sa nu renuntam la visele noastre. Sa renuntam la vicii, mai degraba. Si cand spun vicii, nu ma refer neaparat la bautura, tutun, substante interzise, relatii toxice. Nu! Daca exista, da, trebuie sa gasim in noi puterea de a renunta la ele. Iar daca in noi nu exista suficienta putere, sa cerem ajutor. Dar eu ma refer la mai mult decat atat. Ma refer la viciile delasarii, renuntarii la sine, ale complacerii in neimplicare si neasumare, din lipsa de curaj, sau din comoditate. Si acestea sunt vicii. Eu asa consider. Viciu este ceva la care nu poti renunta, sau la care renunti foarte greu.

Un singur viciu mi-ar placea sa am, viciul trairii adevarate, asumate, curajoase. Viciul trairii prin toti porii. Sa-l numesc asa. Mi-ar placea sa traiesc, tot ce visez. Mi-ar placea ca visele, sa se transforme in realitate, in viata traita. Ei, bine, pentru asta si eu ar trebui sa renunt la unele vicii. Pentru ca si mie-mi este usor, sa ma complac, deseori, in delasare. E mai comod. Dar nu este sanatos. Pentru ca viata nu asteapta. Ea curge, nu sta pe loc. Si n-as vrea sa fuga cu visele mele, fara mine. As vrea sa fugim impreuna.

...Sa fugim impreuna, prin lume. Eu si visele mele.