Oare, sunt prea zgarcita in detalii? Prea telegrafica?
Las prea mult la indemana voastra, derularea unor evenimente? Descrierea unor conjuncturi? Dezvoltarea unor idei?
M-am gandit ca imaginatia fiecaruia, sau fiecareia dintre voi, poate juca un rol important in crearea, ori dezvoltarea fiecarei povesti. A propriei povesti. A propriei realitati.
Oricum, suntem diferiti.
Si interpretam lucrurile diferit.
Percepem lucrurile diferit.
Asta ne si atrage unii catre ceilalti. Diferentele dintre noi. Curiozitatea. Posibilitatea cunoasterii unor oameni, care nu sunt ca noi.
Ne atrag si asemanarile. Dar, diferentele ne atrag si mai mult. Ca un magnet.
Asa cred eu...
Si daca tot vedem acelasi lucru diferit, uneori...sau deseori... m-am gandit ca putina imaginatie, face totul mai palpitant, mai atragator.
Si m-am gandit sa nu va plictisesc cu prea multe detalii, cu prea multa descriere.
In plus de toate astea, amintirile din trecut sunt ca niste flash-uri. Nu zabovesc prea mult asupra lor. Vreau sa traiesc in prezent. Inapoi, ma uit doar peste umar.
Acolo-mi sunt radacinile. De acolo-mi trag seva.
Apoi ma inalt catre cer. Cu ajutorul crengilor. Tot mai sus.
Si privesc inainte.
Si visez.
M-am gandit sa priviti si voi. Sa visati si voi. Fiecare catre orizontul lui, in ritmul lui, avand in spate, propriile radacini.