Pe aragaz, un ibric de cafea. Pregatit de tine, pentru mine. Sa-mi fierb cafeaua, cand ma trezesc. Sa o beau calda...
O bucatarie mica, foarte intima.
Ce bine ma simteam acolo!
...Dadea spre strada. Priveam acoperisurile caselor, sorbindu-mi cafeaua. Ce sentiment placut!
Ce casa primitoare!
Ai fost, unul dintre sufletele mele preferate.
Sa fie, din cauza ca nu ne vedeam foarte des? Nici vorba!
Este, pentru ca exprimai bunatate. Si multa ratiune. Un exemplu de modestie si toleranta. Pentru mine, ai fost un model de echilibru.
Gazda perfecta. O gospodina desavarsita.
Un OM. Care a stiu, sa ma faca sa ma simt dorita; dorita in casa ei...
O mama perfecta!
O femeie de o finete...Iesita din comun.
Aveai, asa, un aer boem.
Cand ma gandesc la tine, nu stiu de ce, dar simt, ca veneai de undeva, dintr-o alta lume...A familiilor aristocrate. Imi pare ca spiritul tau, isi aducea cu spiritul Reginei sufletului meu, al Reginei neamului romanesc. Imi pare, ca aveai ceva din spiritul Ei. Asa cum l-am descoperit eu in carti, cum mi l-am imaginat.
Apropos, de carti, tare iti mai placeau.
Oare, sa fi reusit tu sa traiesti si prin cartile tale?!?
N-ar fi exclus.
M-ar bucura.