Ador imbratisarile. Consider ca ele, dau sens vietii, iubirii, prieteniei. Dau sens existentei. Umane si nu numai.
Si animalele se imbratiseaza. Si copacii...Da. Si ei. Exista copaci care cresc imbratisati.
Pana si soarele se imbratiseaza cu luna. De la distanta, este adevarat. Dar se imbratiseaza din priviri.
Soarele imbratiseaza si pamantul, imbratiseaza oamenii, plantele si animalele. Imbratisarea lui ne tine in viata. Si ne face atat de fericiti...
Valurile marii ne imbratiseaza si ele.
Si vantul ne imbratiseaza uneori. Si e atat de bine...
Imbratisarile dau, nu numai sens vietii, dau viata.
Si nu doar trupul ravneste la ele. Ravneste si sufletul.
Imbratisarile sunt de multe feluri. Si sunt ghidate de Sus. Mai avem si noi, oamenii, cate-o contributie, uneori. Dar ele sunt ghidate de Sus.
V-a imbratisat vreodata cineva atat de tare, incat ati avut impresia ca nu mai puteti respira? Ei bine, asa imbratiseaza soarele la amiaza, intr-o zi torida de vara. El nu vrea sa faca nici un rau. Simte doar nevoia unei imbratisari pasionale. Pe seara, de pilda, la apus, ne imbratiseaza cu mai multa gingasie. Cu duiosie, chiar. Este parca mai atent, mai prevazator. Dimineata, ne imbratiseaza cu timiditate. Pare ca nu are suficient curaj. Parca ne-ar testa, sa vada daca vrem sau nu, sa fim in bratele sale.
Asa este si cu oamenii. Se imbratiseaza diferit. Uneori sunt mai timizi, mai sovaitori. Alteori sunt curajosi, isi asuma riscuri.
Imbratisarile difera si in functie de persoanele carora le sunt adresate. Cand imbratisezi un copil, ori o persoana mai in varsta, ori mai firava, esti mai atent. Oricat ai iubi pe cineva, ai grija sa nu-i frangi oasele. Sa nu-i frangi sufletul.
Imbratisarile sunt atingeri, schimb de energie...Transfer de energie.
Oricum ar fi, imbratisarile ne umanizeaza. Ne universalizeaza. Ne dau viata. Fara ele suntem pierduti.
22.08.2020