Suntem de ceva vreme, din ce in ce mai atrasi de maretia altor culturi, de maretia operelor de arta, ale altor neamuri. Noi, ca si popor.
Dar ale noastre, cu ce sunt mai prejos?!?
Maretia romanilor, nu se regaseste in constructii precum " Marele Zid Chinezesc", nici in temple inchinate zeilor.
Maretia romanului o regasim in sculpturile lui Brancusi, in picturile lui Grigorescu sau Tonitza, in acordurile de vioara ale lui Enescu sau Ciprian Porumbescu. Dar o regasim si in portile sculptate in lemn din zona Maramuresului, in albastrul de Voronet, in portul popular romanesc...Si o mai regasim in ciresul lui Creanga, ori in teiul lui Eminescu, in versurile doinelor si in glasul artistilor nostrii populari.
Noi romanii, ne-am inspirat din trilurile pasarilor, din mormaitul ursilor, din graiul izvoarelor si al cascadelor ce pornesc dinspre ele, din freamatul padurii si maretia muntilor Carpati. Ne-am inspirat si din seninatatea oamenilor si din simplitatea felului lor de a fi, simplitate pe care o regasim si pe prispele caselor de la sat si in curtile oamenilor.
Romanii din toate timpurile, s-au inspirat, cu precadere, din natura. Si au incercat, pe cat posibil, sa redea natura in versuri, in acorduri de vioara, in picturi si in operele de arta. Au stiut intotdeuna sa scormoneasca in profunzimile sufletului fiecarui lucru, fiecarei fiinte si au avut intuitia si inspiratia necesare pentru a scoate la suprafata valorile naturii si ale Universului.
A sadit Dumnezeu in aceste locuri, samanta autenticitatii valorilor. Si am stiut noi, ca si popor, prin reprezentantii nostrii de seama, sa cautam si sa pastram autenticitatea.
Ni s-au pus si noua piedici, de-a lungul istoriei, de nenumarate ori. Pe vremuri stiam sa luptam, fara frica, pentru pastrarea acestor valori. In timp, ne-am mai disipat.
Oare, ne-am pierdut credinta?
Am inceput sa iubim kitsch-urile si sa ne inspiram mai mult de la altii, in loc sa ridicam la nivel de arta ce este al nostru, ce am mostenit din strabuni.
Au inceput sa vina altii la noi, de pe alte meleaguri. Ei au cautat si au descoperit pe acest pamant romanesc, autenticul. Si incerca sa il scoata la suprafata.
Sa nu ne lasam mai prejos. Sa nu mai cautam la altii, ce se gaseste, de fapt, sub nasul nostru.
Sa ne-ntoarcem la origini. La originile neamului nostru romanesc si ale Universului, deopotriva. Caci ele, par a fi un tot.