BLOG ELLA DS.

Actori fara chip

BLOG ELLA DS.

Actori fara chip

Exista un loc, undeva in Sud-Vestul Romaniei, pe malul Dunarii.

Ei bine, acolo, te poti intalnii cu ingerii.

N-am sa-i dau numele. Nu stiu, daca am voie. Si nici nu vreau, sa-i fac reclama. Ar fi ridicol.

Dar, va provoc. Este o ghicitoare.

Il stiti voi...Multi dintre voi, il stiti. Cine nu-l stie, sa-ntrebe. Sa-l caute.

 

...Un conac. Cu fata spre Dunare. Fara garduri. Libertate absoluta.

Conacul este mandru. Are mandrie!

In fata lui, copaci seculari. Posibil, depasesc cladirea in inaltime. Posibil... Nu-mi amintesc exact. Mai in fata putin, o pajiste. Nu stiu cum sa-i zic...Iarba. Nu gazon. Iarba.

Putin spre stanga, tot in fata, un port, o cladire simpla si fastuoasa, in acelasi timp. Cand este goala, te imbie sa valsezi :). Acolo, se organizeaza serate culturale, serate muzicale, degustari de vinuri si alte ceremonii. Inclusiv cununii. Poate, chiar nunti. In orice caz, doar evenimente fericite. Si sedinte foto. Cele mai tari sedinte foto!

Am uitat sa mentionez, dinspre conac, spre port, cativa visini micuti. Dar, plini de visine vara. Acesti visini, dau un farmec aparte acestui loc. Vizualizati? Mii de cerculete rosii, ascunse printre frunze, zambind vesele. Foarte jucause. Vii. Sunt vii. Delicioase! Prietenele mele. Sunt primele pe care le salut, cand ajung la conac. Ne sarutam reciproc. Sarutul de foc :).

Aruncate peste tot, prin iarba si pe terasa portului, sezlonguri. Din acelea de panza, care iau forma corpului, cand te afunzi in ele. Exista chiar si un hamac, sub un dud micut. Chiar pe marginea apei. Ai senzatia, ca vei zbura, pur si simplu, drept in Dunare. In aceste sezlonguri, ori in hamac, cu fata spre Dunare, esti liber. Liber sa stai acolo cat vrei, ore-n sir, sa visezi, sa te dragalesti cu soarele,  sa-ti savurezi linistit cafeaua sau paharul cu vin.

Copaci peste tot. Toate soiurile.

Si multe altele.

Magia locului, vine din incarcatura energetica. Fiindca acolo, oamenii sunt fericiti. Macar, pentru o clipa. Dar, eu zic ca mai mult. Daca, te bate gandul, sa te duci, cand esti suparat, mai bine renunti. Nu strica energia acestui loc! 

Mergi, neaparat dimineata, cat mai devreme. Sa ai timp sa te bucuri. Sa te incarci cu energia locului. O zi intreaga. Cel putin o zi. 

N-am dormit acolo, niciodata. Dar, as incerca varianta. Vreo doua nopti, asa...Intr-una dintre ele, m-as trezi devreme, sa prind rasaritul. Sa simt boarea diminetii si razele soarelui pe chip. Savurandu-mi, tacticos, cafeaua. Cu o socata, sau o salcamata alaturi. Cred ca as repeta si pentru dimineta urmatoare. Si sa prind si noaptea acolo. La luminile felinarelor din port, stralucind pe luciul apei. Mda...

Sa revenim. 

Nu v-am povestit despre miresme. Dumnezeule, ce feerie! Miresme de soc, amestecate cu cele de flori de salcam si paine de casa, proaspat scoasa din cuptor, cu arome de cafea la ibric si peste prajit. Da. Acolo, pestele prajit miroase bine de tot.

Am vizitat locul acesta de multe ori. Cel putin odata pe an, de vreo zece ani incoace. Mi-am sarbatorit onomastica acolo, in ultimii ani. Doar cu apropiatii sufletului meu, nu cu toti cunoscutii. Acolo, nu simt ca imbatranesc, dimpotriva. Merg in fiecare an, sa-mi iau portia de tinerete. Ma incarc cu tinerete, pentru o bucata de timp. Totul este proaspat. Totul este autentic. De multe ori, ma imbrac in ie. Ma face, sa ma simt acasa. Alteori, in rochii diafane, care sa fluture in vant, pe malul Dunarii.

Am avut parte, de sarbatorirea multor zile de nastere, speciale, acolo. Intime. Detaliez doar una dintre ele. Sunt cativa ani, de-atunci. Chiar nu mai stiu, cati anume.

...Un grup de sase fete. Eu si prietenele mele. Tocmai ni se servise masa. Afara, sub un tei urias. Cred, ca tei era...Dintr-o data, sunete de pian, dinspre interior. Dupa cateva melodii, iese un tanar subtire, cu par lung. Isi vede de drum. Muzica se oprise... 

Ati simtit, macar putin, din magia acestui loc?

Intelegeti acum, de ce ador locul acesta?

 

P.S. Exista, cu siguranta, oameni care pot povesti mai mult si mai frumos despre acest loc. Eu, nu sunt vreun scriitor. Eu sunt un om simplu, de la oras, un om care isi da intalnire, din cand in cand, in acest loc special, cu Dumnezeu si cu Ingerii.

12.05.2020