21.02.2021

Despre Covid si urmele lui

Bine v-am regasit sanatosi, dragilor!

Avea mama o vorba:" Nu spune hop, pana n-ai sarit parleazul!"

Ei, bine, mare dreptate avea. O buna perioada de timp, m-am crezut invincibila. Dar n-am fost asa. 

Nu zic ca am trecut prin cea mai grea forma a bolii pricinuite de acest virus. Nu. N-a fost asa. N-a fost, insa, nici prea usor. Ii multumesc bunului Dumnezeu, ca azi ma simt bine. Caci vreme de 10-11 zile, am cam fost la pamant. Cel putin din punct de vedere emotional; dar nu numai. Virusul acesta m-a cam lasat fara grai. Pur si simplu, nu am mai simtit nevoia sa vorbesc. E drept ca nici prea multa putere nu am avut. Dar nici vointa. Si mai ales, ce sa spun. Parca mi-a golit mintea si sufletul. M-a redus la tacere. Am transmis tuturor, sa nu ma contacteze, ca voi avea eu grija sa le transmit starea mea de sanatate. Si le-am transmis-o. Prin mesaje scurte si seci. In care spuneam ca sunt bine, sunt in viata, imi voi reveni. Iar ei, oamenii, prin asta intelegand membrii ai familiei, prieteni apropiati si nu numai, colegi, se ofereau in numar mare, sa-mi fie de ajutor. Cu tot ce am nevoie. Au fost oameni la care ma asteptam, dar si oameni care m-au luat prin surprindere, prin disponibilitatea lor si dorinata de a-mi fi aproape si de a ma ajuta. Iar faptul acesta m-a impresionat. In mod placut. Va multumesc! Si va rog sa nu va suparati pentru ca nu am apelat la voi, dar chiar nu am avut nevoie de nimic. Cu exceptia medicamentelor. Caci, pofta de mancare nu prea ai, cand dobandesti aceasta boala. Si in afara de acest aspect, daca ai nevoie, totusi, de ceva, poti comanda on-line.

Nu mi-am dorit sa scriu despre aceasta boala. Au scris altii. Si mi-a fost de folos, recunosc. Am gasit un articol, scris de o femeie, cu detalii complete despre diferite faze ale bolii, simtome, etc. M-a ajutat acest articol, intrucat erau simtome pe care le aveam si despre care nu auzisem ca ar fi specifice acestui virus. Nici nu am citit foarte mult, recunosc. Mai mult am urmarit la televizor, in emisiunile de stiri, ori in cele despre sanatate. Asa ca despre simptome gasiti pe diferite site-uri, cam tot.

Eu as vrea sa va vorbesc despre emotiile traite de mine in aceasta perioada. Ele au fost comfuze. Nu le-am analizat atunci, in perioada bolii. Atunci am cam fost "leguma". Acum, insa, dupa trei saptamani de la debutul bolii si aproape zece zile de cand am inceput sa ma simt bine, mi-am dat seama ca cel mai mult m-a afectat din punct de vedere emotional. Mi-am pierdut dorinta de a comunica. M-a redus la tacere, dupa cum v-am spus, aceasta boala. Parca mi-am pierdut si inspiratia. Pare ca nu mai am nimic de spus, dar stiu ca nu este asa. Stiu si ca voi redeveni aceeasi persoana sociabila, placuta, vorbareata, atunci cand am ceva de transmis. Conversatie, de dragul conversatiei in sine, nu mi-a placut sa fac niciodata.

Ceea ce vreau sa va transmit azi, este ca nimeni nu este invincibil. Si nu doar in fata acestei boli. In general. Si as vrea sa va mai transmit, ca in afara de febra, respiratie grea si alte simptome, boala aduce cu sine si probleme la nivel psihic si emotional si ca, fiind oameni diferiti si efectele bolii asupra noastre sunt diferite. Vreau sa va mai transmit si ca toate trec(sau aproape toate) si ca trebuie sa fim puternici si sa avem rabdare. Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Iar daca ne lasa sa trecem prin aceasta boala, ca si prin alte boli, sau probleme de orice fel, o face ca sa traga un semnal de alarma, iar noi sa invatam ceva din asta. Si poate, sa schimbam ceva in stilul nostru de viata. Eu asta am inteles din aceasta experienta, ca trebuie sa schimb ceva. In stilul de viata, in felul de a ma hrani, in prioritizarea lucrurilor importante din viata mea, in a-mi face timp pentru mine, pentru evolutia mea spirituala, pentru miscare, pentru natura, in a trai azi si a ma bucura ca traiesc, fara a astepta nimic maine, sau in viitor. Viitorul este aici si acum.

Sa fiti sanatosi!