Nu-mi plac ingradirile, de nici un fel. Contravin felului meu de a fi.
Cu siguranta, isi au rostul lor in societate, disciplineaza.
Dar, mie nu-mi plac.
Mie imi place libertatea de alegere. Care vine la pachet cu responsabilitatea, e drept. Dar, prefer sa-mi aleg drumul si imi corelez faptele, asumandu-mi ce decurge din ele. Nu ma victimizez.
In locul unei colivii aurite, aleg vazduhul, necunoscutul, desi aduce cu el nesiguranta. Dar, aduce si liberul arbitru si libertatea.
Mi-ar placea sa fim ingraditi doar de propria noastra responsabilitate si sa fim suficient de educati si bine intentionati incat, sa nu existe anarhie.
Stiu ca e putin probabil sa se intample acest lucru, in acest moment al existentei noastre pe acest pamant, la nivel macro, al trairii noastre in comunitate.
Dar putem face, sa fie posibil la nivel micro, in familii si in sfera prietenilor.
Vorbesc aici pentru cei care isi doresc sa traiasca liber, sa nu se simta ingraditi.
Sunt destui care fac asta. Este adevarat ca sunt mai mult singuri. Dar si-au asumat si ei, probabil, consecintele trairii sentimentului de libertate.
Sunt, totusi si cativa care traiesc acest sentiment, al libertatii si in comuniune cu semenii. Si-au atras langa ei oameni cu aceleasi principii, cu aceleasi idealuri, cu aceeasi dorinta de a se simti liberi si convietuiesc pe acest pamant, bucurandu-se de acest sentiment de libertate. Daca nu in fiecare moment al vietii lor, macar in cea mai mare parte a vietii.
Cine sunt acestia?
Ii recunosti dupa seninatatea privirii; privesc inainte, nu-si pleaca ochii. Si chipul le este senin. Zambesc destul de des. Uneori, rad in hohote. Iti dau sentimentul de fericire.
Nu-i invidia!
Mai bine ii copiezi, ti-ar fi mai util.
Devii asumat, nu te mai plangi. Nu dai vina pe altii, nu dai vina pe soarta...
Mai cazi...
Te ridici...
Dar, traiesti, nu iti duci traiul. Traiesti cu adevarat.