O curte, la tara.
O casa, cu tinda.
Langa casa, un mar.
Era plin de mere. Cadeau noaptea pe casa. Pe acoperisul de tabla. Ma si speriau, uneori. Dimineata, le culegeam de pe jos. Si le serveam, pe post de mic dejun. Erau tare bune. Verzi si suculente, putin acrisoare.
Si ce mai placinte facea bunica!!!
La pranz, punea masa in curte. O masuta cu trei picioare. De jur, imprejur, scaune mici. Pe masa, strachini si linguri de lemn. Turna bunica o mamaliga!!! Si o servea cu carne de la garnita si carnati si cu lapte fiert in ceaun. In ceaunul in care facuse mamaliga. Avea, asa, un gust putin afumat. Ce mai racaiam ceaunul!!!
Doamne! Ce amintire frumoasa!
Imi placea masuta micuta, cu trei picioare. Si strachinile imi placeau. Si lingurile de lemn...
Apa, o beam cu polonicul, dintr-o galeata mare de tabla. Apa rece, din fantana de langa casa.
Si ce mai cutreieram dealurile de langa casa...Desculta. Ma intorceam, deseori, cu piciorul umflat. Calcam in vreun roi de viespi, sau de albine.
Dar, tot nu voiam sa plec acasa, la oras. Imi placea, acolo la tara. Sa toc la rate, sa adun buruieni pentru porci, sa mananc din strachina, cu lingura de lemn, asezata pe un scaunel, la o masuta mica, rotunda, cu trei picioare.