Aveam un sentiment de posesie asupra ta. Ma credeam mama ta. O mama de unsprezece, doispreceze, apoi treisprezece ani...
De mica, am avut un instinct matern. Imi doream, sa fiu mama. De cand s-a nascut ea, sora mea, cea mai mica. Apoi, am continuat cu tine. Iar mai tarziu, cu verisoara noastra cea mai mica. Aveam deja douazeci de ani, cand o plimbam prin oras. " Ce copil frumos ai, tu!!!". Asa imi ziceau trecatorii. Eram fericita sa fiu "mama" voastra.
Mai tarziu, am devenit prietena ta. Sora... Confidenta...Ne leaga multe amintiri. Frumoase amintiri! Si trairi!
Cand au trecut anii acestia?!?
Acum, sunt prietena "copiilor mei"!