Salutare, dragilor.
Stiu ca ma iubiti si-mi purtati de grija. Sunt bine.
Chiar daca locuiesc singura. Chiar daca n-avem voie sa iesim din casa. Stiu, sa fac din fiecare zi, o sarbatoare.
Da! E o reteta speciala.
O vrei?
E foarte simpla.
Conditia este, sa o aplici chiar de maine. Din seara aceasta, de fapt.
Concret: fixezi ceasul sa sune maine dimineata, la 7 fix. Aici mai poti jongla. In minus! Te trezesti.
Pui de cafea.
E gata? Perfect.
Iti iei ceasca de cafea si mergi intr-o camera, care da spre verdeata. Orice fel: copaci, flori, buruieni, orice.
Nu ai asa ceva? Nu-i nimic. Te intorci in dormitor. Sau, oriunde altundeva, unde te simti bine. Deschizi larg fereastra. E musai sa fii infasurata in pled.
E prea frig? Mai pune unul.
Acum, admira cerul. Admira copacii, buruienile. Lasa soarele sa-ti mangaie chipul. Si savureaza-ti cafeaua.
Aaaaa. Nu e soare...
Ploua?!? Nimic, mai frumos! Inchide ochii. Stai invelita, pana-n gat, cu fereastra deschisa. Cu ochii inchisi, respira profund. Inca odata.
Iar.
Nu te opri! Decat, pentru o secunda, cat sa mai savurezi o gura de cafea. Iti intra ploaia in camera?!?
Ploua fix spre camera ta?!?
Asta-i curat ghinion! Esti ghinionista!
Dar, stii de ce? Pentru ca esti negativista.
Stiu. Nu esti singura. Ca tine sunt sute, mii...
Ce pacat!
Voi, toti ceilalti, nu trisati!
Dimineata la sapte. Fereastra larg deschisa. Alaturi, o cafea aburinda.
