07.03.2021

Primavara

A venit primavara.

Pluteste in aer, pe campii, prin gradini, printre ramurile copacilor, in sufletul meu. Ea este cea care ma intinereste in fiecare an. Imi adauga ghiocei prin par, dar imi și imprumuta din prospetimea, din bucuria si neastamparul ei, din mireasma inconfundabila, datatoare de viata, a pamantului. Odata cu sosirea ei, totul prinde viata. Este renastere. Si are puterea de a ma readuce si pe mine la viata. An de an. Si de a-mi imprumuta din frumusetea si suavitatea ei. Primavara ma simt intotdeauna mai frumoasa, mai tanara, mai seducatoare. Si se vede asta in felul de a zambi, de a ma imbraca, in dorinta si nevoia de a ma primeni. Imbracamintea prinde culoare si ea. De chipul meu, ce sa mai vorbesc...Imi zambesc ochii, imi zambeste sufletul. Devin visatoare, zambitoare, aeriana si, totusi, mai feminina ca in orice alt anotimp.

Imi pare ca primavara este anotimpul femeilor. N-as vrea sa supar niciun barbat. Eu simt, insa, ca primavara este anotimpul feminitatii, in general. Mie imi da si incredere. Daca ea are puterea de a reinvia pamantul, plantele, copacii, chiar si pe noi, oamenii, de ce n-as crede ca si noi, oamenii, la randul nostru, nu am avea aceeasi putere? Am toate motivele sa cred ca si noi avem puterea de a renaste. Primavara imi intareste aceasta credinta. Daca totul in viata este ciclic, invie si moare, doar ca sa invie din nou si ca atunci cand ciclul se reia, totul se inmulteste, se intinde, de ce n-am muri si noi, oamenii, doar pentru a ne naste din nou, intr-o alta dimensiune, mereu mai multi, mereu mai buni?!? Imi place sa cred ca viata unui om este similara anotimpurilor. Ne nastem, crestem, ne maturizam, apoi imbatranim. Si ne ridicam la cer, pentru a renaste mai evoluati, mai puri, aducand cu noi un bagaj de intelepciune si inteligenta din lumea pe care tocmai am parasit-o, fiecare la timpul sau. Cred ca si noi, oamenii, contribuim la evolutia Universului. Sau asa ar trebui, cel putin. Asta imi da un sentiment de pace si liniste, de dorinta de a evolua din toate punctele de vedere si de a trai frumos. Ma face totodata si putin tematoare, intrucat, cred ca ar trebui sa invatam sa fim mai responsabili, astfel incat sa avem grija de acest Univers, de aceasta Planeta, sa avem grija unii de altii: oameni de oameni, oameni de Planeta, asa cum si Planeta aceasta are grija de noi, de milioane si milioane de ani. Si sa avem grija si noi de noi. Si da, avem nevoie si sa descoperim noi Galaxii. Sa nu uitam, totusi, ca avem nevoie sa ne descoperim si pe noi, sa ne cunoastem nu doar limitele, ci si lipsa acestora, sa ne cunoastem maretia, infinita putere, sa cunostem infinitul din noi.