O mana intinsa si o fetita pe rotile

Partea I

- Taaati, eu ma plictisesc.

Statea sprijinita de banca, lasata putin pe spate, sprijinindu-se in maini. In picioare purta niste role de culoare roz si se pare ca nu-si putea tine inca, echilibrul. Subtirica, cu un par lungut, blond, prins intr-o coada la spate. Frumusica foc.

I-a aruncat o privire putin mai lunga. Sa indrazneasca? Sa nu?!? Era asezata pe banca de vis-a-vis si statea, pur si simplu. Sa fi avut, in jur de 40-50 de ani. Se hotarase sa se aseze cateva minute la soare, in drumul sau catre casa. Era foarte obosita, aproape epuizata, dupa doua zile obositoare, cu stat mult in picioare, asumandu-si ba de voie, ba de nevoie, anumite responsabilitati ce-i parveneau, de drept, prin prisma postului ocupat la locul de munca. Se asezase deja, de vreo 15-20 de minute, cand au aparut ei: un tatic, destul de tanar, insotit de cei doi copii ai sai, fetita blonda, pe rotile si un baietel cu vreo trei ani mai mic decat sora sa. Baietelul avea o minge, iar tatal sau ii era partener de joaca. Avand varste diferite si desigur, pasiuni diferite, tatal trebuia sa asigure disponibilitate in a fi partener de joaca, fiecaruia in parte. Acum era, se pare, randul baietelului. Se apropia apusul.

- Vrei sa te ajut, a intrebat-o doamna, de pe banca de vis-a-vis, pe fetita blonda?

- Nu, a raspuns aceasta.

- Bine.

Si-a luat privirea de la fetita si si-a continuat sedinta de dragalasenie pe care o incepuse cu soarele, care ii raspundea, imbratisand-o cu duiosie. Doar de-asta se oprise din drumul ei catre casa, ca sa-si traga sufletul si sa-si dea intalnire cu apusul.

Totusi, ceva o atragea si in directia fetitei. Nu stia ce anume o facea sa-si intoarca privirea catre ea. Sa fi fost faptul ca simtea dorinta micutei de a-si lua zborul? Sa fi simtit neputinta acesteia de a face acest lucru de una singura?!? Sau poate ca simtea, doar nevoia de a ajuta. Si-a intors privirea catre fetita. Aceasta se mutase, undeva mai aproape de ea, de tanara doamna, ce-i era "vecina de banca". Se cocotase pe bordura de ciment, situata intre cele doua banci, bordura ce imprejmuia un rond de flori. Privirile celor doua s-au intersectat. Tanara doamna simtea ca fetita ar fi vrut sa interactioneze cu ea si simtea ca si-ar dori chiar, undeva in adancul sufletului, sa o si ajute, desi, cu siguranta nu constientiza acest lucru.

- Au inflorit multe flori, i s-a adresat fetita.

- Da, a spus tanara femeie. Iti plac florile?

- Da, foarte mult.

- Acelea sunt magnolii.

- Stiu. Lalelea astea ce culoare or avea, a intrebat, uitandu-se in spatele ei, spre rondul de flori imprejmuit de bordura de ciment, pe care statea asezata, cu picioarele atarnate?

- Rosii. Iar acelea mov, i-a raspuns.

- Haide! Vin-o pana la mine, a continuat sa i se adreseze tanara. Te sprijin eu. Mergem pana la banca cealalta. Te tin de mana.

Fetita s-a ridicat si s-a deplasat incet, spre tanara femeie cu care tocmai incepuse un dialog, spijinindu-se, cand cu o mana, cand cu cealalta de bordura de ciment. Tanara i-a intinsa mai intai mana stanga, apoi a preluat-o cu mana drepta, astfel incat micuta sa se poata deplasa putin. Fara sa mai faca vreo alta propunere, s-a ridicat si au inceput sa faca deplasari de 5-6 metri, cand inainte, cand inapoi, tinandu-se de mana. Fetita incepuse sa capete incredere in ea.       - Indoaie putin genunchii, i s-a adresat tanara femeie. Vei avea mai multa stabilitate. Iti voi da drumul, iar tu te vei deplasa incet catre mine.

Fetita a ascultat-o, fara ezitare.

- Asa, este foarte bine, i-a zis tanara. Acum, incearca se te deplasezi cand intr-o parte, cand intr-alta, mutand centrul de greutate de pe un picior pe altul. Faceau deplasari scurte, de maxim 7-8 metri.

Instinctiv, fetita a inceput sa legene bratele.

- Bravo! Foarte bine! Leagana bratele!

Parea incantata. Se deplasa cu mai multa stabilitate. Dar obosise. S-au asezat. Femeia pe banca ei, tanara pe bordura aflata intre cele doua banci.

- Ti-a placut?

- Da, a raspuns fetita.

- Ai obosit?

- Da.

- Facem pauza. Cum te cheama, a intrebat-o tanara femeie?

- Patricia.

- Ce nume frumos! Si cati ani ai?

- Sapte.

- Ooo! Credeam ca esti mai micuta. Esti in clasa zero?

- Sunt in clasa pregatitoare.

- Pe gheata ai patinat vreodata?

- Daaa. Am cazut de multe ori. Mi-am rupt si pantalonii.

Radea, deja.

- Nu-i nimic. Important este sa nu-ti fracturezi ceva. Dar de schiat, ai schiat?    - Am schiat. In Bulgaria. Nu intelegeam nimic din ce imi spunea domnul acela, dar intelegeam semnele. Si am fost si la Ranca.

- Si de inotat, inoti?

- Da, cu aripioare si cu colac. Mai mult cu colacul. De la aripioare ma dor bratele.

- Este bine. O sa inoti si fara, dupa ce mai cresti putin. Ce zici, mai incercam? Te-ai odihnit?

- Da.

Continuarea aici(...)